Muzica: Giuseppe Verdi
Libretul: Francesco Maria Piave (dupa piesa "Regele se amuza" de Victor Hugo).
"Rigoletto" este prima opera din "trilogia populara", care i-a adus compozitorului maturitatea artistica. Libretul, inspirat de drama lui Victor Hugo "Regele se amuza", da lucrarii profunzimea psihologica, care va deveni caracteristica pentru realismul romantic verdian. Premiera operei a avut loc la Venetia, la "Teatro La Fenice", în data de 11 martie 1851.
ACTUL I, scena 1
O petrecere la curtea Ducelui de Mantova. Tânarul duce povesteste unui curtean ca il intereseaza o fata frumoasa pe care a vazut-o recent la biserica. El isi afirma conceptiile libertine despre dragoste, in aria "Pentru mine, toate femeile sunt la fel". Bufonul Rigoletto se poarta in mod servil fata de duce si isi bate joc de cei carora ducele le-a violat sotiile sau fiicele. Un curtean raspândeste zvonul ca Rigoletto ar avea o amanta secreta. Un conte tânar, adânc jignit de bufon, planuieste o razbunare impreuna cu alti curteni. Apoi un conte batrân, indurerat de umilirea fiicei sale, il blestema in mod solemn pe bufon.
ACTUL I, scena 2
Bufonul Rigoletto se intoarce târziu la locuinta sa inconjurata de un gard inalt, in vecinatatea casei contelui cel tânar pe care l-a jignit. Este acostat pe drum de un necunoscut, care se recomanda Sparafucile si isi ofera serviciile de ucigas profesionist. Rigoletto il alunga. Bântuit de remuscari, obsedat de blestemul batrânului conte, Rigoletto se simte si el tot un ucigas. El spune: "Suntem la fel, eu cu limba, el cu pumnalul". Intrând in casa, bufonul e intâmpinat de fiica sa Gilda, pe care o tine ascunsa pentru a o feri de viata desfrânata de la curte. Gilda il asigura ca nu a iesit din casa decât pentru slujba de la biserica. Rigoletto paraseste casa pentru un timp foarte scurt. Ducele de Mantova, deghizat in student sarac, patrunde in curtea casei si se ascunde dupa un copac. De aici, el aude cum Gilda ii povesteste guvernantei despre un tânar admirator care a urmarit-o de la biserica pâna acasa. Este vorba desigur despre Ducele de Mantova, care iese din ascunzatoare si ii face Gildei declaratii de dragoste pasionate. El se recomanda cu un nume fals: Gualtier Malde. Gilda se indragosteste de asa-zisul student si dupa plecarea lui ea cânta aria "Nume drag ce-ntâia data face inima-mi sa bata...". Intre timp, pe strada se aduna curtenii instigati de contele cel tânar sa se razbune pe Rigoletto. Toti isi inchipuie ca Gilda este amanta bufonului. Când Rigoletto se intoarce, el este atras intr-o capcana. Legat la ochi, bufonul accepta de buna voie sa participe la presupusa rapire a sotiei contelui cel tânar, vecinul lui. Dar dupa ce e lasat singur si isi scoate legatura de la ochi, Rigoletto intelege cu groaza ca el insusi a sprijinit scara pe care s-au urcat in casa lui rapitorii propriei sale fiice.
ACTUL II
Ducele de Mantova afla cu incântare ca Gilda a fost rapita si se afla in palat. Rigoletto vine la palat sa-si caute fiica si curtenii ranchinosi isi bat joc de durerea lui. Dupa un timp, Gilda vine in bratele tatalui ei si ii povesteste plângând ca a fost rapita si violata. De afara se aude din nou blestemul contelui cel batrân care e in drum spre inchisoare. Dragostea Gildei pentru duce e atât de mare, incât ea are putere sa-l ierte si incearca sa tempereze setea de razbunare a tatalui ei.
ACTUL III
Rigoletto incearca s-o convinga pe Gilda de caracterul josnic al Ducelui de Mantova, sperând ca o va "vindeca" de dragoste. In acest scop, o aduce la taverna ucigasului Sparafucile, unde Ducele va veni ademenit de sora ucigasului. Rigoletto si Gilda se ascund si urmaresc prin fereastra tavernei cum vine Ducele deghizat in ofiter de cavalerie. El cânta o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbatoare...". Gilda vede cu durere cum Ducele ii face curte surorii ucigasului. Rigoletto o trimite acasa pe Gilda, spunându-i sa se imbrace cu haine barbatesti pentru ca intentioneaza sa fuga cu ea din Mantova. Dupa plecarea Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a facut cu Sparafucile: Ducele de Mantova urmeaza sa fie ucis pâna la miezul noptii iar apoi bufonul trebuie sa vina ca sa arunce cadavrul in râu. Dupa plecarea lui Rigoletto, se porneste o furtuna napraznica. Ametit de bautura, Ducele de Mantova se duce intr-o camera sa se culce. Ramasi singuri, Sparafucile si sora lui discuta despre crima planuita. Sora ucigasului se simte atrasa de Duce si ar vrea sa-l salveze, dar tentatia banilor e prea mare. Pâna la urma, cei doi ajung la o intelegere: daca pâna la miezul noptii va veni la taverna un strain sa se adaposteasca de furtuna, il vor ucide si ii vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversatia lor este interceptata de Gilda, pe care dorul pentru Duce a facut-o sa se intoarca la taverna imbracata in haine barbatesti, ca sa-l vada pentru ultima oara. Din dragoste si disperare, ea se decide sa se sacrifice pentru Duce. Deschide usa si e injunghiata, in timp ce tunetele furtunii cutremura taverna. In zori, Rigoletto vine cu banii si primeste un sac, in care i se spune ca e cadavrul Ducelui. Ajungând cu sacul la malul râului, Rigoletto aude vocea Ducelui de Mantova care se intoarcea acasa dupa potolirea furtunii. Ducele cânta: "Femeia e schimbatoare...". Bufonul deschide sacul si e ingrozit când o gaseste pe Gilda care inca mai traieste. Tatal si fiica isi iau ramas bun si isi cer unul altuia iertare. Gilda moare in bratele lui Rigoletto. Cutremurat de durere, bufonul isi aminteste blestemul contelui batrân.