In repetate rinduri am auzit despre maretia portului Montreal. Toata lumea sau aproape toata vorbeste cu respect de el. “Du-te si viziteaza-l este o minune arhitectonica, trebuie sa-l vezi”. Sa fiu sincer in primele mele luni de Canada nu prea mi-a ars de vapoare. Aveam sentimental ca decizia aterizarii in Quebec a fost o greseala. Ma apucasem, sa trimit CV-uri pe la jobboom.ca si monster.ca si bineinteles nimeni nu le citea mai departe de nume, sau cel putin asa credeam eu, pina cind la un moment dat iata ca primesc un telefon si sunt invitat la interviu a doua zi, undeva in zona portului.

Fig 1. Cladire industriala care strajuieste intrarea in canalul abandonat Lachine.

Fig 2. Portul Montreal, un parc in toata puterea cuvintului.

In aceeasi seara ma duc la frizer sa ma tund, avind un par care nu mai facuse cunostiinta cu foarfecele de vreo cinci luni. Din una in alta, in timp ce persoana care imi aranja frizura vorbea aproape singura intr-o franceza de secol XVIII, disting in noianul de cuvinte ce ma bombardau din spate, formatiunea de litere “port”. Nu am de lucru si spun ca nu l-am vizionat niciodata desi stationez pe insula de citeva luni. “Miine te duci imediat si il vizitezi” imi zice frizerul intr-un fel de gluma care ascundea o indignare profunda. Dupa ce am platit 12 dolari (tunsul costa 10), m-am despartit de amicul meu cu promisiunea ferma de a executa o incursiune pe la vapoare si bineinteles de a ma tunde mai des.

Fig 3. Vase de agrement ancorate intr-una din dane. In departare sunt corturile Circului Soarelui.

Fig 4. Locuinte extravagante tip stup, situate pe o peninsula la intrarea in port.

Cu citeva ore inainte de interviu o iau pe jos spre locatia stabilita intrebind din cind in cind unde se afla fluviul. Mai toate raspunsurile erau identice. ”Tine-o la vale tot la vale”. Asa am si facut pina ce trecind de o cotitura am dat nas in nas cu portul. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut. O multime de salupe de agrement erau ancorate intr-una din dane, cea mai aproape de mine. De asemenea undeva in dreapta se afla un Restaurant si un Centru Stiintific, care dupa cite am remarcat mai tirziu erau pozitionate chiar intre doua dane. Am fost placut impresionat de niste bile rosii mari ce m-au intimpinat la intrarea in cladirea didicata stiintei. Erau de fapt statuile unor atomi. In rest am mai luat in evidenta o parcare si un vapor mare aflat intr-o vadita stare de deteriorare. Alte lucruri de vazut sunt: vreo doua magazii lungi pe care nimeni nu a mai dat cu pensula de multa vreme si de asemenea un depozit mare de beton cu o multime de instalatii de fier in partea superioara, toate acoperite de un strat gros de oxid caramiziu. Pe partea cealalta in departare se vede o insula cu un turn medieval si alte atractii iar pe o peninsula drept in fata sunt de admirat unele cladiri ciudate construite de parca cineva a aruncat niste camere de beton unele peste altele. In rest cam liniste. La ce le-o fi trebuit un port asa de mare daca il tin gol, a fost intrebarea cheie la care nu am gasit pe moment dezlegare. Am aflat mai pe urma raspunsul de pe o pagina de internet. In jurul anului 1960 celebrul port datorita caruia a aparut orasul Montreal, a fost abandonat odata cu canalul navigabil a carui usa de intrare era.

Te duci sa vezi activitate comerciala, forta economica, containere, nave incarcate , si dai peste un parc, o zona de agrement, ce-i drept frumoase. Tot este bine si asa.

Fig 5. Magazie.

Fig 6. Acelasi depozit ca cel din fig 5, fotografiat insa din lateral.

Fig 7. Ruina in port.

Fig 8. Centrul Stiintei din Montreal, amenajat intr-unul din depozitele portului.

Fig 9. Restaurant si bile rosii.

Fig 10. Singurul vapor in adevaratul sens al cuvintului vizibil la ancora. Era extrem de prost intretinut.

Fig 11. Mindria portului Montreal, remorcherul Daniel Mc Allister a fost construit in perioada 1905-1906 activind pina in 1980, an in care a devenit exponat de muzeu. Este al doilea vas de remorcaj ca vechime din lume si cel mai vechi din Canada.

Fig 12. Detaliu Daniel Mc Allister. Uite ca mai sunt si altii care tin piesele de patrimoniu in stare deteriorata. La muzeul militar de istorie din Bucuresti am vazut printre altele un camion militar senilat german conservat cam in aceeasi stare desi este un exponat rar.

In ceea ce priveste interviul, va pot spune ca a mers bine sau cel putina asa am crezut eu pina ce, la citeva zile am primit o scrisoare al carei continut il redau mai jos:

„Nous vous remercions de l’interet manifeste.

Suite a notre rencontre, nous devons vous informer que votre candidature n’a pas ete retenue. Cependant, votre candidature a attire notre attention et c’est avec interet que nous conserverons votre dossier pour un post eventuel.

Nous vous souhaitons le meilleur des succes dans votre demarches professionnelles.

Isabelle Mercier

Directrice Ressources humaines”