• 753: data traditionala a intemeierii Romei
• cei 7 regi:

498-493: razboiul latinilor

494/493: prima secesiune a plebeilor

387: batalia de la Allia

343-290: razboaiele cu samnitii

282-275: razboiul cu Pyrrhus

264-241: primul razboi punic

218-201: al doilea razboi punic

149-146: al treilea razboi punic

133: Tiberius Sempronius Gracchus

123: Caius Sempronius Gracchus

111-105: razboiul cu Iugurtha

91-89: razboiul aliatilor

88-79: conflictul intre Marius si Sulla

60 BC: primul triumvirat: Pompei, Crassus, Caesar

43 BC: al doilea triumvirat: M. Antonius, Octavian, Lepidus

31 BC: batalia de la Actium

1. Principatul, 27 BC- 235

27 BC-14: Augustus

14-68: Iulia Claudia

69-96: Flavia

96-193: Antoninii

193-235: Severii

2. Criza secolului III AD: 235-284

• scrise: Titus Livius, Ab Urbe condita

Vergilius, Eneida

• arheologice
• antropologia

• rolul propagandei in crearea mitului fondarii Romei: Titus Livius, Vergilius, autori de epoca augustana
• modelul elenistic pentru Titus Livius si Vergilius
• rolul geografiei: Roma, asezata intre etrusci si greci

Latium, zona de interferenta culturala, spatiu tranzitional

• G. Dumezil si structura trifunctionala a societatii:

Romulus, Numa Pompilius: atribute regale, religioase

Tullus Hostilius: atribute razboinice ale regelui

Ancus Marcius: rolul mestesugurilor si comertului

dictator

preot suprem

imperium nelimitat

judecator

comandant militar

regii etrusci: probabil marcheaza dominatia etrusca asupra Romei

institutii: senatul

comitia curiata (impartirea zecimala a cetatenilor: 10 familii=1 ginta; 10 ginti= 1 curie; 10 curii= 1 trib; cele trei triburi: Ramnes, Tities, Luceres)

organele politice, avand ca model familia

reforma lui Servius Tullius (model Solon), sec. VI BC

criteriul censitar

apare comitia centuriata (sec. V BC)

clientela ca institutie, creata de Romulus (Cic., De Rep., II. 16)

religia: cele doua triade divine: Iupiter, Mars, Quirinus

Ceres, Liber, Libera

denumire: Rasenna (etr.), Tyrrhenoi (gr.), Tusci (lat.)

origine controversata

700 BC: primele inscriptii in etrusca

sec. VII BC: morminte princiare: Tarquinia, Caere, Praeneste

Organizare: liga celor 12 cetati

influente etrusce la Roma: sistemul tria nomina

haruspicii

conflicte etrusci-greci: 537, Alalia (Corsica): victoria navala greaca asupra flotei etrusco-feniciene

475 BC: Cumae, victoria grecilor

Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997

Dumezil, G., Mit si epopee, Bucuresti, 1993

Plutarh, Vieti paralele, Bucuresti, 1960

Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988

Bonfante, G., L. Bonfante, Limba si cultura etruscilor, Bucuresti, 1995

Bonfante, L., Civilizatia etruscilor, Bucuresti, 1996

Titus Livius, De la fundarea Romei, Bucuresti, 1962

Tudor, D., (coord.), Enciclopedia civilizatiei romane, Bucuresti, 1982

modelul lui Colin Renfrew:

societati de statut

prestigiul si rolul sau

concepte: loc central, persoane centrale

relatia intre centru si periferie (social)

definirea societatii romane: societate agrara

ierarhia sociala: patricieni

plebei

evolutia si aparitia equites (cavalerii)

categorii dependente: sclavi, liberti

sistemul clientelar si relatia intre patron-client

conflict pentru: drepturi politice

anularea sclaviei din datorii

494/493: prima secesiune a plebeilor: tribunii plebei; concilium plebis

451/450: legile celor 12 table

445: lex Canuleia: dreptul de casastorie intre patricieni si plebei

367: legile licinio-sextiene: unul dintre consuli, plebeu

356: dreptul plebeilor de a fi numiti dictatori

351: plebeii pot fi censori

326: lex Poetelia Papiria: interzicerea vinderii ca sclav a debitorului insolvabil

300: lex Ogulnia: dreptul plebeilor de a accede la pontificat

Alfoldi, G., The Social History of Rome, London, 1987

Renfrew, C., Approaches to Social Archaeology, Edinburgh, 1982

Rostovtzeff, M., The Social and Economic History of the Roman Empire, Oxford, 1926

Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988

Tudor, D. (coord.), Enciclopedia civilizatiei romane, Bucuresti, 1982

Palmer, RA, The archaic community of the Romans, Cambridge, 1970

Grimal, P., Civilizatia romana, Bucuresti, 1973

Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997

Autoritate: relatie prin care o persoana sau grup accepta ca legitim faptul ca deciziile si actiunile sale sa fie ghidate de o instanta exterioara; forma de acceptare diferita atat de acceptarea fortata, datorata coercitiei, exercitarii puterii, cat si de acceptarea pe bazele stricte ale convingerii (L. Vlasceanu, C. Zamfir, Dictionar de sociologie, s. v.)

Magistratii: anualitatea

colegialitatea

1. ordinari: consul, praetor, edil, quaestor,, tribun al plebei

extraordinari: dictator, magister equitum

2. curuli: consul, praetor, dictator, magister equitum

necuruli: quaestor, edil, tribun al plebei

3. cum imperium: consul, praetor, dictator, magister equitum

fara imperium: quaestor, censor, edil, tribun

Quaestor: administreaza tezaurul public, arhivele statului: din 509 BC

Censor: are in grija listele de cetateni, listele de senatori, venituri si cheltuieli: din 443 BC

Edil: din 494 BC, edilii plebei: din 367/ 366 BC, edili curuli: supravegherea jocurilor publice; au in grija supravegherea jocurilor, pietei, aprovizionarea, politia orasului

Consulii: puterea civica suprema: convoaca, prezideaza senatul, adunarea poporului: alesi de comitiile centuriate: comandant militar suprem, are o larga competenta judiciara

Pretor: 376 BC, apar primii praetori; pretor urban: organizeaza instantele la Roma: praetor peregrin, din 242 BC: relatiile cu peregrinii; are ius edicendi

Cursus honorum: prin lex Villia annalis, 180 BC, si lex Cornelia, 81 BC, se organizeaza cursus honorum

• censor
• consul
• praetor
• edil curul
• quaestor
• promagistrati/ inlocuiesc magistratii in atributiile lor militare in afara Romei; in interiorul Romei sunt persoane particulare

imperium: drept de recrutare si comanda militara; jurisdictie penala, civila, administrativa; drept de vocatio (constrange infatisarea impricinatilor in fata instantei); ius pressionis (drept de arest al nesupusilor); drept de convocare a comitiilor in afara Romei

tribunul plebei: inviolabil, drept de a oferi asistenta contra actiunilor abuzive ale magistratilor, pot interveni atunci cand autoritatile patriciene actioneaza impotriva unui plebeu; drept de veto impotriva magistratilor si senatului

Polybios, Istorii, Bucuresti, I-1966, II- 1988, III- 1995

Bohiltea, Fl., Olariu, C., Instituţii romane. Dicţionar de termeni, Bucureşti, 2000

Homo, L., Les institutions politiques romaines, Paris, 1933

Ellul, J., Histoire des institutions de l’antiquite, Paris, 1961

Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988

Tudor, D. (coord.), Enciclopedia…, Bucuresti, 1982

The Cambridge Ancient History, 1928-1932

Alfoldi, G., The Social History of Rome, London, 1987

Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997

1. Teorii privind expansiunea romana

• misiunea civilizatoare a Romei
• expansiunea legata de politic: lupta politica la Roma genereaza expansiunea; in exterior, romanii sustin grupari aristocratice
• ideea expansiunii premeditate
• succesiune nepremeditata de fapte militare, din necesitate
• interese economice
• “foamea de pamant”/ contraargument: reticenta de a trimite colonii in afara Italiei
• razboiul pentru prada, legat de problema prestigiului

2. Etape:

cucerirea Italiei: razboaiele impotriva vecinilor

• 498-493: razboaiele cu latinii
• razboaiele cu samnitii: 343-341; 340-338; 326-304
• razboiul cu Tarentul/ interventia lui Pyrrhus: 282-270

razboaiele punice: 264-241; 218-201; 149-146

• razboaiele illyrice: 229-228
• razboaiele macedonene: 215-205; 200-197; 171-168

cucerirea Orientului elenistic

• razboiul cu Seleucizii: 192-188
• razboaiele mithridatice: 89-63
• caderea Egiptului: 30

cucerirea Galliei: 58-50

• aplicarea nuantata a dominatiei pentru diferite categorii de supusi: comunitati latine, civitates sine suffragio, confederatii de nelatini, peregrini, dediticii
• sistemul de protectorat
• implantarea de colonii pentru dominarea celor cuceriti
• sincretismul religios
• promovarea de regimuri aristocratice
• prestigiul apartenentei la imperiul roman (barbari)

• Problema agrara: extinderea marilor latifundii, concurenta graului de peste mari, decaderea proprietatilor mici si mijlocii
• Cresterea numarului sclavilor, consecinte - rascoale ale sclavilor: Sicilia 135, 104, Spartacus 73-71
• Impunerea modelului roman: coloniile de veterani si regimul lor
• Promovarea regimurilor aristocratice in Orient si Grecia
• Romanizarea in Occident, Africa
• Functionarea aberanta a institutiilor- criza secolului I i. Hr. si instituirea Principatului
• Cresterea luxului: legi somptuare, pentru reintoarcerea la traditie: 161, 115, 89, 81
• Sincretismul roman, ce duce cu timpul la impunerea cultelor orientale, si aparitia crestinismului
• Relatia centru-periferie: Roma-provincii-barbari, pax Romana
• Impunerea denarului roman in provinciile cucerite, a modelului oras-teritoriu; Roma si Italia au o pozitie privilegiata in cadrul imperiului

Titus Livius, De la fundarea Romei, Bucuresti, 1962

Plutarh, Vieti paralele, Bucuresti, 1960

Polybios, Istorii, Bucuresti, I-1966, II-1988, III-1995

Bloch, R., Roma si destinul ei, Bucuresti, 1985

Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997

Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988

Petit, P., La paix romaine, Paris, 1967

Piganiol, A., La conquete romaine, Paris, 1967

Bartel, B., in World Archaeology, 12/1980

Chamoux, Fr., Antoniu si Cleopatra, Bucuresti, 1993

Champion, T., Centre and Periphery in the Ancient World, London, 1989

Appian, Razboaiele civile

Tacitus, Annales

Plutarh, Vieti paralele

Suetonius, Doisprezece cezari

Dio Cassius, Istoria romana

Sallustius, Razboiul cu Iugurtha

Caesar, Razboiul civil; Razboiul gallic

Titus Livius, Ab Urbe condita

Chamoux, Fr., Antoniu si Cleopatra

Homo, L., Les institutions politiques romaines

Gaudemet, J., Institutions de l’antiquite

Millar, F., The Emperor in the Roman World

Syme, R., The Roman Revolution

Syme, R., The Augustan Aristocracy

Mommsen, Th., Istoria romana

Grimal, P., Civilizatia romana

Durata: a doua jumatate a secolului II BC- 30 BC

• institutionala
• agrara
• militara
• sociala
• morala/ideologica

scaderea numarului cetatenilor, cresterea populatiei de sclavi, declinul populatiei active; cresterea ponderii economiei pastorale, schimbarea mentalitatii (de la o cetate influentata de elenism, Roma devine mandra de trecutul ei, se defineste in opozitie cu grecii)

• razboaiele sclavilor
• rezistenta provincialilor impotriva romanilor
• lupta italicilor impotriva Romei
• intern, conflictul intre optimates si populares

• concurenta graului transmarin si a celui produs de sclavi a generat presiune asupra micului proprietar, avand drept consecinta cresterea marilor proprietati
• regimul “dinastilor militari”, legat de cresterea puterii personale
• incercarea de adaptare a Romei la imperiu

• de origine aristocratica (gens Sempronia), aliati cu gens Claudia (socrul lui Tiberius Gracchus, Appius Claudius)

• 133 BC, tribun al plebei
• legea agrara: din ager publicus, fiecare putea pastra cate 500 iugera maximum, iar pentru fiecare fiu primea inca 250 iugera; totalul nu trebuia sa depaseasca 1000 iugera

pamantul astfel rezultat trebuia impartit in loturi de cate 30 iugera, ca arendda ereditara, pentru agricultura

masura avea ca scop revigorarea proprietatii mijlocii in Italia

• instituirea unui colegiu de 3 barbati, magistrati ordinari si permanenti ai statului, alesi anual, pentru redistribuirea pamantului: Tiberius Gracchus, Caius Gracchus, Appius Claudius
• M. Octavius, tribun al plebei, demis in mod neconstitutional, pentru ca si-a folosit dreptul de veto
• Tiberius Gracchus ucis, acuzat ca aspira la regalitate

• 123, tribun al plebei
• masuri: distributii de grau cetatenilor la pret redus

ordinea de votare in comitia centuriata suprimata, votarea prin tragere la sorti

propunerea de fondari de colonii in Italia: Tarent, Capua

fondarea de colonii transmarine: Iunonia, pe locul Cartaginei

modificari in sistemul militar: nici un cetatean sa nu fie recrutat inainte de a implini 17 ani; micsorarea numarului de campanii necesare pentru eliberarea din serviciul militar; hainele soldatilor furnizate de stat

restrangerea pedepsei cu moartea

cresterea influentei ordinului ecvestru: C. Gracchus acorda cavalerilor administrarea Asiei; tribunalele cu jurati, acordate cavalerilor, senatorii au fost exclusi; arendarea veniturilor Asiei la Roma

• acuzat ca aspira la regalitate, C. Gracchus a fost ucis in tulburari de strada (121 BC)

• Sicilia: 135-132 BC: rascoala lui Eunus si Cleon; Eunus, profet; Cleon, comandant militar

104-101 BC: rascoala lui Tryphon si Athenion; Tryphon, profet; Athenion, comandant militar

• rascoala lui Spartacus, 74-71 BC

91-89 BC: razboiul sociilor: v. Diodor, 37. 2. 4-5

• capitala la Corfinium
• statul Italia, in opozitie cu Roma
• lex Plautia Papiria, care extinde cetatenia romana

razboiul cu Iugurtha, 118-104 BC; fenomenul amicitiei si al coruptiei

• proletarii puteau intra in armata, avand echipamentul asigurat de stat
• impartirea legiunii in cohorte
• garda personala a generalului
• principiul voluntariatului

• populares: P. Sulpicius Rufus (tribun 88 BC), C. Marius (sustinut de equites), L. Cornelius Cinna (consul 87 BC)
• optimates: L. Cornelius Sulla

Sulla si regimul sau: v. Appian, BC, 1. 57; atacul asupra Romei, 88 BC

senatul completat cu 300 de equites

proscriptii

initiativa legislativa a tribunilor limitata

restaurarea censului electoral in comitia centuriata

87 BC: Cinna devine consul; destituit prin decret senatorial, apoi exilat; revine cu ajutorul lui Marius; regimul proscriptiilor

87-84 BC: Cinna consul anual; ucis de o revolta militara

83 BC: consulatul lui C. Marius Iunior, la 20 de ani

82-79 BC: dictatura lui Sulla:

fondarea de colonii in Italia pentru veteranii sai

20 quaestores, alesi anual

8 praetores

consulatul devine magistratura suprema

inamovibilitatea senatului

eliberarea a 10.000 de sclavi

legi somptuare

frontiera Italiei stabilita pe Rubicon

introdus cultul lui Isis la Roma

titlul de Felix pentru Sulla

79 BC: retragerea lui Sulla

• 130 BC: provincia Asia
• 102 BC: provincia Cilicia
• 96 BC: Cyrene lasata mostenire Romei de catre regele Ptolemeu Apion
• 74 BC: anexarea Bithyniei

77-71 BC: Sertorius in Spania; infrant de Pompei

70 BC: Crassus, Pompei consuli: reintroducerea legilor Gracchilor; abrogarea legilor lui Sulla

67 BC: Pompei investit cu imperium maius impotriva piratilor

• in 74 BC, M. Antonius a fost investit cu imperium pentru lupta impotriva piratilor din Cilicia: v. Velleius, II. 31. 2
• dominatia lui Pompei: avea auctoritas proprie, bogatia si influenta lui Crassus, puterea consulara a lui Caesar, servicii ale unor tribuni ai plebei (59 BC)
• Pompei a detinut imperium neintrerupt intre 83-70 BC; sprijinul veteranilor proprii

63 BC: conjuratia lui Catilina, reprimata de Cicero

M. Crassus: achizitionarea de proprietati in timpul razboiului civil dintre Marius si Sulla

C. Iulius Caesar: inrudit cu Marius, Cinna, continuator al politicii popularilor

primul triumvirat, 60 BC, intelegere secreta

preeminenta lui Pompei

rolul dignitas

preeminenta lui Caesar

58 BC: P. Clodius, distributiile gratuite de grau plebei romane

53 BC: Carrhae, disparitia lui Crassus

52 BC: Pompei, consul sine collega

batalia de la Alesia in Gallia

• conducerea lui Caesar, initial triumful unei factiuni civile

49, ian. 10: trecerea Rubiconului

, iulie 10: batalia de la Ilerda, pompeienii din Spania infranti de Caesar

48, iunie 7: batalia de la Pharsalos; asasinarea lui Pompei

48-47 BC: razboiul alexandrin

46, febr. 7: batalia de la Thapsus, infrangerea lui Cato si a republicanilor

Caesar dictator pe 10 ani, cu puteri censoriale

45 BC: Caesar, dictator perpetuus, consul sine collega

, martie 17: batalia de la Munda; Caesar devine pontifex maximus, tribun al plebei pe viata

44, martie 15: asasinarea lui Caesar

Appian, Razboaiele civile

Tacitus, Annales

Plutarh, Vieti paralele

Suetonius, Doisprezece cezari

Dio Cassius, Istoria romana

Chamoux, Fr., Antoniu si Cleopatra

Homo, L., Les institutions politiques romaines

Gaudemet, J., Institutions de l’antiquite

Millar, F., The Emperor in the Roman World

Syme, R., The Roman Revolution

Syme, R., The Augustan Aristocracy

Mommsen, Th., Istoria romana

Grimal, P., Civilizatia romana

• 15 martie 44, asasinarea lui Caesar
• conspiratorii, eterogeni din punct dde vedere politic: catonieni, pompeieni, individuali comandanti ai lui Caesar in Gallia, indivizi cu resentimente personale

• M. Antonius, consul in exercitiu, a preluat actele si pe secretarul personal al lui Caesar; a incercat prin manipularea documentelor
• Decimus Brutus, unul dintre conspiratori, a primit spre guvernare Gallia Cisalpina
• M.Brutus si Cassius, conspiratori, au primit Orientul
• M. Lepidus, guvernator in Gallia Narbonensis si Hispania Citerior
• Octavianus, fiul adoptiv al lui Caesar, actioneaza in calitate de particular; sub motivul razbunarii lui Caesar, reuseste sa-si constituie o factio

43 BC: conflictul de la Mutina: Antonius impotriva lui D. Brutus; Octavian, impreuna cu Hirtius si Pansa, consulii pe acel an, impotriva lui M. Antonius

• in decursul conflictului, cresterea puterii lui Octavian, cara capata calitatea oficiala de propraetor
• alianta M. Antonius-M. Lepidus; Plancus, guvernatorul Galliei Comata, atras de partea lui M. Antonius cu ajutorul lui Pollio, guvernatorul Hispaniei Ulterior
• caderea lui D. Brutus

al doilea triumvirat: in 43 BC, langa Bononia, M. Antonius, M. Lepidus si Octavian incheie al doilea triumvirat; prin lex Titia, din 27 nov. 43, acesta devine oficial

prevederi: M. Antonius: Gallia Cisalpina, Gallia Comata

M. Lepidus: Gallia Narbonensis, Hispania Citerior, Hispania Ulterior

Octavian: Africa, Sicilia, Sardinia, Corsica

text: App., BC, IV. 2-3.

Proscriptiile: 2000 cavaleri, 300 senatori

42 BC: prin batalia de la Philippi, eliminarea lui M. Brutus si Cassius de pe scena politica

• razboiul perusin: L. Antonius, asediat in Perusia de catre Octavian
• alianta M. Antonius, D. Ahenobarbus, Sex. Pompeius

40 BC: Brundisium: intalnirea intre M. Antonius, Octavian:

prevederi: Italia, teritoriu comun pentru cei doi triumviri

Antonius lua Orientul, la est de Macedonia

Octavian lua Occidentul, pana in Illyricum

Lepidus lua Africa

casatoria intre M. Antonius si Octavia

Sex. Pompeius lua insulele

37 BC: noua intalnire intre M. Antonius si Octavian, la Tarent, triumviratul prelungit pana in 33 BC

• 36 BC: campania lui M. Antonius in Parthia
• 35-34 BC: campania lui Octavian in Illyricum
• 33 BC: ruptura deschisa intre Octavian si M. Antonius
• 31 BC: batalia de la Actium, M. Antonius infrant prin tradare; desfiintarea triumviratului, Octavian ramane singur conducator al scenei politice romane

• familia si rudele, nucleul unei factio
• prieteni personali, aderenti ai lui Caesar, aventurieri
• actiona ca particular: amicitia, factio: Sallust., BJ, 31. 15

pietas

32 BC: juramantul de fidelitate al italicilor

1 aug. 30 BC: ocuparea Alexandriei; Egiptul a fost transformat in domeniu privat imperial

• aderenti: Q. Salvidienus Rufus, M. Vipsanius Agripa, C. Maecenas

preluarea antonienilor prin clementia

preluarea treptata a atributiilor unui proconsul si in interiorul Romei

31 BC: consul anual

30 BC: crearea domeniului privat imperial prin anexarea Egiptului

extinderea retelei de clientela

tribunicia potestas:

probabil 30 BC, a primit tribunicia potestas viagera: Dio, 51, 19,6; tot acum, a primit puteri legislative

dr. de intercessio contra hotararilor senatului sau magistratilor

caracter sacrosanct (din 36 BC)

dr. de prehensio (de a aresta)

dr. de a convoca, prezida senatul

dr. de a face propuneri orale sau scrise

dr. de a convoca, prezida comitiile

dr. de a supune comitiilor proiecte de lege

din 23 BC, a primit tribunicia potestas oficial si complet, reinnoita anual la 10 decembrie

inviolabilitatea

imperium proconsulare:

avea imperium ca triumvir; apoi, in calitate de consul; din 16 dec. 27 BC, a primit imperium proconsulare maius et infinitum, viager, nelimitat in spatiu, cu drept de a lua auspiciile si initiativa religioasa

27 BC: impartirea provinciilor; provincii imperiale: Gallia Comata, Narbonensis, Tarraconensis, Lusitania, Cilicia, Cipru, Syria, Egipt; din 11 BC, a preluat si Illyricum

in provincii, guverneaza prin legati: legatul este reprezentantul personal al principelui, functionar cvil, comandant militar si judecator al provinciei; administreaza teritoriul, finantele, serviciile alimentare, lucrarile publice, posta, controleaza regimul mjunicipal; este comandantul trupelor din provincie, are ius gladii

victoriile sunt castigate sub auspiciile lui Octavian

cultul imperial in provincii, rezervat pentru imparat: anterior, exista si cultul proconsulilor romani

27 BC, 13-16 ian.:

• Octavian declara ca vrea sa renunte la puterile sale, dorea doar proconsulatul pentru o provincia ce cuprindea Spania, Gallia, Syria, pentru 10 ani
• rugat de senat sa ramana la conducerea statului, i se acorda coroana de lauri deasupra usii casei sale, ca salvator al statului, un scut de aur in senat, si titlul de Romulus/Augustus: Dio, 53. 16. 7

princeps senatus, din 28 BC

extinderea retelei clientelare in provincii

extinderea retelei matrimoniale cu gentes maiores (Claudii, Cornelii Scipiones, Aemilii Lepidi, Valerii, Fabii)

traditionalismul

23 BC: conspiratia lui Murena, Fannius Caepio, a dus la cresterea puterii lui Augustus (v. tribunicia potestas)

19 BC: conspiratia lui Egnatius Rufus

18 BC: lex Iulia de maritandis ordinibus, lex Iulia de adulteriis

17 BC: adoptati Caius si Lucius, nepoti proveniti din casatoria Iuliei cu Agrippa

12 BC: moartea lui Lepidus; Augustus preia si titlul de pontifex maximus; casa sa devine domeniu public, focul public transferat in casa sa

pontifex maximus:

sef religios, intervine in alegerea preotilor, numeste preoti, prezida recrutarea vestalelor; legifera in materie religioasa judiciara, financiara

6 BC: retragerea lui Tiberius la Rhodos

ascensiunea lui Caius si Lucius: AD 1, Caius consul; princeps iuventutis

AD 2: moartea lui Lucius

AD 4: moartea lui Caius

revenirea lui Tiberius, adoptat de Octavian

AD 13: Tiberius devine coregent: Suet., Tib., 21. 1

2 BC: Octavian, pater patriae: Suet., Aug., 58. 2

• sistemul clientelar
• auctoritas
• amicitia

• Tacitus, Annales

, Istorii

, Agricola

, Germania

• Suetonius, Doisprezece Cezari
• Dio Cassius, Istoria romana
• Istoria augusta
• Fl. Iosephus, Razboiul iudaic
• Plinius Iunior, Panegiricul
• Seneca, Opera omnia
• Herodian, Razboiul civil
• Eutropius, Breviarium ab Urbe condita

inscriptii: Aphrodisias in Caria

CIL

ILS

numismatica: RIC

iconografie: statuaria

columne

arhitectura

• Gaudemet, J., Institutions de l’antiquite
• Mazzarino, S., L’Impero romano
• Jones, AHM, The Decline of the Ancient World
• Stein, E., Histoire du Bas-Empire
• Remondon, R., La crise de l’empire romain de Marc Aurele a Anastase
• Petit, P., La paix romaine
• Homo, L., Les institutions politiques romaines
• Hannestad, N., Monumentele publice ale artei romane

imparatul: *princeps senatus, din 28 BC

*princeps civium, reprezentant autorizat si legitimat al poporului roman

*princeps universorum

*decide pacea sau razboiul; censor; guverneaza provinciile imperiale, poate interveni in cele senatoriale

*jurisdictie: controleaza instantele penale, senatul, quaestiones; renunciatio amicitiae; jurisdictie militara, jurisdictie in apel

*Roma devine o “scena” imperiala

*divinizarea dupa moarte sau damnatio memoriae

*incurajarea delatiunii, crimen maiestatis

• A. Alfoldi: fundamentul real si originea suveranitatii lui Augustus, in calitate de salvator al statului
• Max Weber: statul roman, “patrimonialist”: suveranul guverna prin intermediul sclavilor, libertilor, procuratorilor imperiali
• A. von Premerstein: Octavian a primit de la senat si popor o prostasia (cura et tutela) asupra statului
• A. Magdelain, M. Grant: auctoritas, baza a Principatului (v. Res gestae, 34)
• A. Piganiol: princeps, notiune cu valoare juridica, ce confera puteri largite
• Fr. Jacques, J. Scheid: Principatul, “opera empirica”

• promovarea rudelor si prietenilor, pentru guvernaminte provinciale
• opozitia senatoriala
• creste rolul armatei: pretorienii, apoi legiunile

Tiberius, 14-37: aparenta republicana a regimului

influenta lui Seianus

Caligula, 37-41: “regalizarea” evidenta

politica antisenatoriala

relatii bune cu armata

Claudius, 41-54: impus de pretorieni

extinderea imperiului: cucerirea Britanniei, 43

crearea cancelariei imperiale

Nero, 54-68: dominat la inceput de Agrippina, Seneca, Burrus

incendiul Romei; persecutarea crestinilor

program masiv de constructii: Domus Aurea

relatii bune cu armata, plebea

reprezentat cu coroana radiata/influenta elenistica

revolta lui Vindex in Gallia

• lex de imperio Vespasiani
• triumful si victoria militara
• Domitian: statul se confunda cu propria-i persoana
• principiul ereditar al succesiunii

Vespasian, 69-79: lex de imperio Vespasiani, puterile principelui acordate in bloc

relatii bune cu senatul

revolta Iudeeii, 66-70

triumful militar, parte esentiala a propagandei

Titus, 79-81: Colosseum

Arcul lui Titus

Domitian, 81-96: politica externa activa

persecutarea crestinilor

relatii incordate cu senatul

intrarea cavalerilor in consiliul imperial

se intituleaza dominus et deus

asocierea cu Minerva, Hercules

• imparatii de origine provinciala
• modificarea importantei Italiei in raport cu provinciile
• de la Hadrian, politica defensiva pe limes
• avantul cultului imperial
• militarizarea societatii
• extinderea cultelor orientale
• apogeul imperiului
• uzurparea lui Avidius Cassius in Orient, 175, primul semn al crizei

Nerva, 96-98

Traian, 98-117: politica externa activa: razboaiele cu dacii, 101-102, 105-106; anexarea Arabiei, 106; cucerirea Armeniei, 114, Mesopotamiei, 116

Optimus Princeps; noul Hercules

crearea alimenta

Forul lui Traian; columna; Tropaeum Traiani

Hadrian, 117-138: sustinut de Plotina

retrage trupele din Armenia, Mesopotamia

politica defensiva pe limes

recrutarea trupelor din provincii

administratia itineranta; inlocuirea libertilor din birouri cu cavaleri

Panteonul; statuia de la Hierapytna

Antoninus Pius, 138-161: bune relatii cu senatul

apogeul pacii romane

Marcus Aurelius, 161-180 /Lucius Verus, 161-169: perioada de mutatii

conflict cu partii, 161-166; invazia costobocilor, 170; razboaiele cu quazii si marcomanii, 170-176; 177-180

uzurparea lui Avidius Cassius, 175

coloana lui Marcus Aurelius; statuia ecvestra a lui Marcus Aurelius

Commodus, 177/180-192: extinderea cultelor orientale

identificarea lu Hercules

zeu in viata: Dio, 73. 17

Criza anului 193: Pertinax 193, Didius Iulianus

• tranzitia intre Principat si Dominat
• codificarea legilor
• inflatia
• tot ce in contact cu persoana imperiala devine sacru
• relatii ostile cu senatul; promovarea militarilor
• propaganda imperiala: victoria asupra barbarilor, promisiunea unor vremuri de aur
• de la Caracalla, diadema adoptata oficial, pe o camee

Septimius Severus, 193-211: uzurpatori: Didius Iulianus; Pescennius Niger, 193-194; Clodius Albinus, 195/196-197

creste rolul femeilor: Iulia Domna, Mater castrorum

reforme militare, favorizarea soldatilor: multiplica distributiile pentru solddati, marirea soldelor (300 denari Domitian, 375 denari la Commodus, 500 denari la Septimius Severus); soldatii sunt autorizati sa contracteze casatorii valabile juridic; cariera militara tinde sa devina ereditara; in cohortele pretoriene sunt promovati soldatii din legiuni: v. Dio, 75. 2. 3-6; Herodian, III. 8

codificarea legilor: Ulpian, Papinian

campania impotriva partilor, 197-199

Septizodium; Poarta Argentariilor (Roma); Arcul de la Leptis Magna

Caracalla, 211-217/ Geta, 211: pro-militar

adopta diadema elenistica oficial

Constitutio Antoniniana, 212: drept de cetatenie peregrinilor, cu exceptia dediticiilor

model, Alexandru cel Mare

Macrinus, 217-218

Elagabal, 218-222: ascensiunea religiilor orientale

Severus Alexander, 222-235: inceputul crizei secolului III

rolul femeilor

tolerant din punct de vedere religios

• 175: uzurparea lui Avidius Cassius in Orient
• 235-238: domnia lui Maximinus Thrax
• 238: atac carpo-gotic la Dunarea de Jos
• 251: Decius infrant si ucis de goti la Abrittus
• 260-268: domnia lui Gallienus

260: Valerian luat prizonier de persi

tendinte secesioniste ale provinciilor: 260-274, imperiul gallic al lui Postumus (Gallia, Britannia, nordul Hispaniei); 261-273: secesiunea Palmyrei (Odenath, Zenobia)

• 267: marea invazie gotica in Grcia si M. Egee
• 268-284: imparatii illyri: restaurarea statului

• conflictul intre senat si armata pentru proclamarea imparatului
• cresterea constanta a rolului armatei
• elenizarea/orientalizarea accentuata a puterii imperiale
• progresul ideii dinastice, in ciuda uzurparilor
• declinul senatului: in 282, Carus neglijeaza sa ceara aprobarea si recunoasterea senatului
• sincretismul religios si neoplatonismul; tendinta spre monoteism, ce a dus la cultul lui Sol Invictus promovat de Aurelian
• imparatul tinde sa devina un sef militar; calitatea militara si vitejia personala prevaleaza

• criza institutionala
• criza externa: atacul limesului nordic de catre barbari, corelat cu uzurparile de la frontiere; revigorarea pericolului persan: in 224, dinastia arsacizilor inlocuita de sasanizi, ce pretind ca descind din achemenizi; in 260, Valerian luat prizoner de catre Sapor I (v. reliefurile de la Naqsh-i-Rustam)
• criza economica: de productie agricola, miniera, legate de criza demografica
• criza transporturilor
• criza monetara/inflatia
• crearea marilor proprietati
• tendintele separatiste ale provinciilor
• criza morala

• Gallienus si reformele sale: creat corpul de cavalerie mobila (comitatus), dupa model persan; excluderea senatorilor de la comanda militara (261)
• militarizarea statului
• ascensiunea ordinului ecvestru
• “autocratizarea” puterii imperiale: Gallienus, filoelen; preluarea diademei elenstice in mod oficial
• imparatii illyri: Claudius II Gothicus, 268-270; Aurelian, 270-275; Probus, 276-282; Carus, Carinus, Numerianus, 282-284; Diocletian, 284-305

1. Periodizare

1. sec. I AD- 271 (foedus romani-vandali)
2. 271-sec. V AD

foedus: tratat inegal, legat de pozitia regelui; presupunea obligatii reciproce, foarte stricte; avea efecte pe termen lung, cu instalarea barbarilor in imperiu, barbarizarea armatei

1. perioada de calm relativ

• relatii prin ambasade
• sistemul de ostatici
• transplantari de populatie
• politica activa a imperiului in exterior

1. conflict cvasipermanent

• presiunea migrationista: cooperarea mai multor grupuri din neamuri diferite

Cronologie:

271: foedus Aurelian- germani

332: foedus Constantin- thervingi

stabilizarea zonei dunarene (332-360)

post 360: conflicte gu gotii; expeditia lui Valens la nordul Dunarii, 367-369

376: presiunea hunica; foedus cu gotii, cu drept de stramutare la sudul Dunarii; apare primul stat germanic pe sol roman

378: batalia de la Adrianopol

382: foedus Theodosius I-goti: gotii, militari si contribuabili

1. Barbarii in Imperiu

1. captivi: prizonieri (soldati de rand): cu statut de sclavi, coloni sau soldati in garda personala imperiala

nobili: “domiciliu fortat”

ostatici: supraveghere permanenta

2. azilanti: regi fugari, detronati
3. armata: angajare: individuala

grupe mici

recrutare pe criterii personale

Augustus: Germani corporis custodes; equites singulares Augusti (2000), inlocuiti in 312 cu scholele palatine

alae, trupe auxiliare

Barbarizarea armatei, apoi a administratiei; primul barbar in functii de conducere, Aurelius Ianuarius (batav), in timpul lui Diocletian; primul uzurpator germanic, M. Magnentius, 350-353

4. transplantari de populatie

1. Texte:

• Amm., XIV. 10. 6-9: alamannii si Constantius II
• Amm., XVI. 12. 1-6; 15- 17; 23-26; 46-50; 58-61: batalia de la Argentoratus, 356
• Amm., XVII. 12. 7-15: sarmatii
• Amm., XX. 4. 17-18: Iulian Augustus (360)
• Amm., XXVII. 5. 7-10: foedus Valens-thervingi (369)
• Anon. Val., 7. 36-11. 49: caderea imperiului in Apus
• Soz., HE, IX. 4: Stilicho si politica sa (inc. sec. V)
• Zos., IV. 54. 1-4: Arbogast si Eugenius (392)

Wallace-Hadrill, A., Rich, J., City and Country in the Ancient World, London, 1991

Finley, MI, L’Economie antique, Paris, 1975

Champion, T., Centre and Periphery in the Ancient World, London, 1989

Aries, Ph., Duby, G., Istoria vietii private, Bucuresti, 1994

Gage, J., Les classes sociales dans l’Empire Romain, Paris, 1964

Alfoldi, G., The social history of Rome, London, 1987

Tudor, D. (coord.), Enciclopedia civilizatiei romane, Bucuresti, 1982

• mobilitatea politica a nobililor, spre deosebire de homines novi
• aparitia de noi factori de influenta a structurii sociale: monarhia; integrarea provincialilor in sistemul roman; aparitia aristocratiei imperiale, combinatie intre aristocratia senatoriala si cea ecvestra; unificarea elitelor locale
• cresterea influentei elitelor locale provinciale
• rolul amicitia/relatiilor clientelare
• aparitia din secolul II a impartirii sociale in honestiores/humiliores

honestiores: casa imperiala, ordo senatorius, ordo equester, ordo decurionum

• militarii si rolul lor
• plebs urbana si plebs rustica; constituirea de collegia: 100-300 membri, cu scopuri diverse: militari, profesionale, sclavii, libertii, asociatii religioase, ale tineretului, etc.
• sclavii si libertii:

sclavi si liberti imperiali

sclavii din spatiul urban

sclavii din spatiul rural

liberti: constituirea ordo Augustalitas (v. ILS, 6984)

sclavajul voluntar

avantaje ale sclaviei: cetatenia prin evitarea serviciului militar; calificarea intr-o meserie; intrarea in sistemul patronajului

• bogatia nu era legata de statutul social; norocul, frauda, manevre oneroase, crima (cazul delatorilor)
• in Imperiul tarziu, crestrea rolului episcopilor ca patroni ai oraselor
• inflatia rangurilor: in Imperiul tarziu, illustres; spectabiles; clarissimi; aparitia ordinului comitiva (Constantin)

1. praefectus Urbi: 26 BC, Messala prefect cateva zile; 16 BC, Statilius Taurus

atributii: prefect al politiei Romei imperiale, mentinerea ordinii, supravegherea asociatiilor, reglementarea circulatiei, organizarea jocurilor; avea in subordine 3 cohorte urbane, competente judiciare civile si penale

2.praefectus annonae: AD 6, curatores annonae; AD 14, C. Turranius, praefectus annonae

atributii: alimentarea capitalei, fara distributiile gratuite, asigurate de praefecti frumenti dandi; jurisdictie civila si criminala, drept special de politie asupra corporatiilor ce aveau legatura cu serviciul annonei

3. praefectus vigilum: infiintat in AD 6, avea in grija politia nocturna si paza impotriva incendiilor; avea in subordine 7 cohorte de vigili, fiecare a 1200 de oameni; avea atributii judiciare legate dde competenta sa: Dio, 55.26.4f.

4. prafectus praetorio: infiintata in 2 BC, odata cu garzile pretoriene; primii prefecti ai pretoriului au fost P. Ostorius Scapula si P. Salvius Aper; intre atributiile sale, se numara comanda garzii pretoriene

5. praefectus Aegypti: din 30 BC, odata cu transformarea Egiptului in domeniul privat imperial; primul prefect al Egiptului a fost C. Cornelius Gallus: ILS, 8995, Philae

b. comisiile executive:

• comisii senatoriale, organizate de Octavian pentru o mai buna functionare a serviciilor publice; curatela a devenit in epoca imperiala parte a cursus honorum senatorial
• ex. cura aquarum; cura aedium sacrarum et operum locorumque publicorum; cura alvei et riparum Tiberis

c. cancelaria imperiala

• caracter privat la inceput, de la Hadrian caracter public
• rolul lui Claudius si al libertilor Narcissus, Pallas, Calistus, Polybius in organizarea cancelariei
• de la Hadrian, cavaleri in conducerea birourilor
• la inceput, tinea de administrarea domeniului privat imperial; birourile au fost organizate treptat, in timpul dinastiei Iulia-Claudia: ab epistulis (Augustus); a libellis (Tiberius); a cognitionibus, a studiis (Claudius); a memoria (Hadrian)
• treptat, se ajunge la confuzia intre domeniul privat imperial si domeniul public

d. garzi imperiale:

• garda pretoriana (9 cohorte, din 2 BC)
• Germani custodes (desfiintata in 69)
• protectores (din sec. III)
• scutarii (de la Diocletian)
• scholae palatinae (inlocuiesc garzile pretoriene, din 312)

• aerarium Saturni
• finantele publice
• bate moneda de bronz cu SC
• are in grija administratia Italiei, Romei, religia publica
• rol electoral: alegerea si confirmarea principelui
• atributii judiciare
• decaderea rolului senatului ca institutie in sec. III si apoi in Imperiul tarziu; senatorii ca individuali isi mentin influenta (v. Petronius Probus, in timpul lui Valentinian)

• 18-20 ani, vigintivir: tresviri capitales; tresviri monetales; quattuorviri viarum curandarum; decemviri stlitibus iudicandis
• c. 24 ani, quaestor (20 de la Augustus); tribun al plebei
• edil (3 curuli, 3 plebei)
• c. 29 ani, praetor (18 pretori)
• pretorienii (propraetor)
• consul
• consular (consularis)
• curator (v. comisiile executive)
• legatus Augusti propraetore
• proconsul (Africa, Asia)
• praefectus Urbi

27 BC: provinciile senatoriale: Baetica, Sardinia, Sicilia, Macedonia, Achaia, Asia, Bithynia, Creta-Cirenaica, Africa, Illyricum (pana in 11 BC)

sec. II, atenuarea opozitiei senatoriale; aparitia de homines novi, chiar liberti in senat (Domitian)

• mediocritas, quies devin calitati senatoriale

• 350-400.000 oameni
• de la Claudius, legiunile cantonate in castre de piatra
• aparitia de numeri, de la Traian-Hadrian
• legiunile: cetateni romani, dar si peregrini “naturalizati”
• armata de profesionisti, comandata de amatori
• centurionatul, “coloana vertebrala” a armatei romane
• de la Flavieni, trupele sedentarizate, in contact direct cu barbaria; crearea unei culturi “de frontiera”
• armata, factor de putere in proclamarea imparatului

• aerarium Saturni, gestionat de seant
• aerarium militare, creat in AD 6: Dio, 55. 25. 3
• fiscus (Augustus)
• patrimonium Caesaris (Claudius)
• res privata (Antoninus Pius)

• comitiile inceteaza sa se mai reuneasca in materie electorala de la Tiberius
• decaderea rolului senatului; cresterea rolului consiliului imperial
• in Orient, mentinerea organizarii de factura birocratica elenistica
• “regimul notabililor”, promovat de pax Romana
• din sec. II, aparitia lui praeses ca guvernator de provincie
• evolutia diferita a statelor clientelare: in Orient, integrarea lor in statul roman; pe Dunare si Rin, limesul a devenit activ la sf. sec. II
• concilia/koina, in provincii, cu functiuni religioase oficiale
• de la Nerva, aparitia de curatores civitatis, controlau finantele orasului
• crearea de alimenta de catre Traian
• cresterea numarului procuratorilor: Augustus 25, Commodus 136
• regimul decurionilor: fosti magistrati urbani, peste 25 ani; exista un cens minim, in functie de oras
• senatul municipal, practic administratorul orasului
• collegia, organizate dupa model urban
• cultul imperial, intretinut de seviri Augustales (liberti): v. ILS, 6984.

• praefectus cohortis
• tribunus legionis, tribunus cohortis
• praefectus alae
• procurator Augusti
• sef al unui birou din cancelaria imperiala
• praef. Vigilum, praef. Annonae, praef. Aegypti, praef. praetorio

• aristocratie de functii
• cresterea influentei ordinului ecvestru in decursul secolului III; separarea intr-o elita care se apropie de ordinul senatorial si caderea restului membrilor in randul decurionilor

• ordo decurionum: “regimul notabililor” in Principat

ordo decurionum, ereditar

regimul opresiv in Imperiul Tarziu

fenomenul patronatului (devine legal din 415: CTh, 11. 24. 6)

• uniformizarea diferentelor intre humiliores

• Ierarhia sociala din punct de vedere al cetateniei:

sclavi

dediticii

peregrini

cetateni de drept latin (ex-peregrini, ex-sclavi ai unui latin, latini Iunieni)

cetatean al Alexandriei (pentru egipteni)

cetateni romani provinciali (plateau tributum soli)

cetateni romani optimo iure (exceptati de impozite)

• regimul notabililor in orase: imperiul roman, “federatie de orase”

orasul, loc de rezidenta al elitelor agrare

diferenta intre impozit si evergesia

• modelul oras si teritoriu; prezenta de nationes, gentes, ethne; domeniile imperiale, sanctuarele
• etape in dobandirea cetateniei:

libert, in varsta de peste 30 de ani

eliberat in prealabil

latin Iunian (limitarea capacitatii juridice, interzicerea testamentului)

cetatenia roman prin favoritism

• in epoca imperiala, spatiul ceremonial separat de cel comercial
• strategii arhitecturale: includere

excludere

• amfiteatrul
• zidurile
• balansul spatiu public-spatiu privat
• notabilii, cu rol de intermediari in strangerea taxelor
• rolul orasului: centru administrativ, de rezidenta, economic, defensiv

• Roma; coloniile
• municipium
• civitas
• vicus
• pagus
• diferenta Orient-Occident, devine evidenta in Imperiul Tarziu

Dodds, ER, Pagan and Christian an an Age of Anxiety

Marrou, HI, Istoria educatiei in antichitate

Hannestad, N., Monumentele publice ale artei romane

Aries, Ph., Duby, G., coord., Istoria vietii private

Veyne, P., Le pain et le cirque. Sociologie historique d’un pluralisme politique

Champion, T., ed., Centre and Periphery in the Ancient World. Comparative Studies in Archaeology

Grimal, P., Civilizatia romana

Syme, R., The Augustan Aristocracy

Alfoldi, G., The Social History of Rome

Cameron, A., The Later Roman Empire

Petit, P., La paix romaine

Rich, J., Wallace-Hadrill, A., City and Country in the Ancient World

• centrul
• semiperiferia
• periferia: interna

externa

• centrarea pe modelul “oras si teritoriu”
• aparitia unei “culturi de frontiera” in zona limes-ului
• relatia intre sedentari si nomazi:

economia complementara

raidul de prada si rolul sau complementar comertului

inchiderea imperiului in fata barbarilor

aparitia unei mentalitati “defensive”

• romanizarea
• transferul de populatie
• monumentele caracteristice romanitatii: termele, teatrul, amfiteatrul, circul
• rolul educatiei:

cultura de tip oratoric

rolul memoriei

cultura: tip filosofic (Platon)

tip oratoric (Isokrates)

prima scoala de retori latini, 93 BC, initiata de L. Plotius Gallus

creste rolul lui grammaticus (“pazitorul limbajului”)

Berytos, scoala de drept roman in Orient, de la inc. sec. III

din sec. IV, aparitia de scoli publice

Universitatea din Constantinopol, infiintata la 27 febr. 425: CTh XIV. 9. 3

inchiderea scolii filosofice pagane de la Atena, 529

crestinismul a preluat educatia clasica

legea scolara a lui Iulian: 362, CTh XIII. 3. 5

• mostenirea indoeuropeana
• rolul etruscilor
• influenta greaca/elenistica

• crestinismul
• barbarii
• ridicarea culturilor locale: siriaca, copta (sec. III-IV); armeana (sec. V)

a. religia

• viata religioasa, legata de cadrul comunitar
• religiile romane, masculine, ritualiste
• fiecare comunitate avea panteonul propriu
• religia oficiala, mai mult formala decat spirituala
• incercarea romanilor de a integra cultele straine, inclusiv crestinismul: SHA, Sev. Alex., 29
• rolul jocurilor romane, in esenta religioase
• legea legata de religie
• introducerea cultelor straine la Roma: cultul lui Isis, de la Sulla
• cultul lui Mithras printre militari; neoplatonismul (legat de Iamblichus din Apamea Siriei, inc. sec. IV; Maximus din Efes, Oracolele chaldeene) si aristocratia senatoriala
• maniheismul
• sec. III, cresterea influentei crestinismului si a religiilor de mistere; renasterea religiilor preromane, cu exceptia Orientului

b. crestinismul

• ascensiunea crestinismului a dus la revigorarea mos maiorum si a cultului imperial, de unde si atitudinea conservatoare a imparatilor de secol III: persecutii anticrestine, Valerian, 258, Decius 249-251, Diocletian 303-311
• favorizarea dde catre Constantin a crestinismului; rolul lui Eusebius de Cezareea
• succesul crestinismului, determinat de intoleranta sa
• reactia lui Iulian: incercarea de a organiza o “biserica” pagana
• caritatea crestina, morala straina care s-a acculturat la Roma, morala populara impusa tuturor in numele principiilor religioase
• preluarea stilului clasic si a educatiei de tip clasic de catre crestini

• sec. I BC: criza ideologica, pierderea vechilor standarde etice; cresterea luxului, ostentatiei
• societatea romana, societate agrara: 90% se bazau pa pamant
• exploatand ce le oferea Grecia, romanii si-au construit identitatea in opozitie cu grecii
• zidurile, santurile, limite culturale, linii de demarcatie intre lumea civilizata si barbarie
• dezvoltarea mecenatului de stat, de la sfarsitul Republicii: patronajul literar
• conservatorismul societatii romane: Suet., Vesp., 18
• cultura de tip retoric
• crearea de genealogii fabuloase la sfarsitul Republicii
• pacea romana, in avantajul elitelor
• evergetismul-liberalitas
• cf. Polybios, Cicero, evergetismul atenta la principiul autoritatii; ar fi obisnuit plebea cu ideea ca are drepturi sociale; refuzul evergetismului insemna mentinerea ordinii morale
• evergetismul, doar pentru cetateni; era “antisocial”
• poporul roman detesta luxul privat, il aprecia pe cel public; Roma, “vitrina” imperiala
• Vitruvius, De arch., 6. 1. 9 ff.: la inceputul imperiului, cei din sud erau mai inteligenti, cei din nord erau mai razboinici
• opozitia Orient-Occident
• in antichitatea tarzie, regionalizarea: bacaudae, in Gallia

circumcelliones, Africa de Nord

patronatul (mai ales in Egipt)

• spatiul rural: in antichitatea tarzie, spatiul rural devine dominant
• incetarea cladirilor publice din sec. III; incetarea evergetismului
• micsorarea spatiului urban in Gallia
• prosperitatea Africii in sec. III

barbarizarea

A. a. istoria crestina: Lactantius

Eusebius de Cezareea: Historia ecclesiastica

Chronica

Vita Constantini

Tricennalia

Rufinus din Aquileia

Socrates Scholasticus

Sozomenos

Theodoret ddin Cyr

b. noua literatura crestina: Augustin

Salvianus

Athanasius

• problema surselor tarzii; distorsionarea deliberata, aspectul polemic

c. vitae: Viata Sf. Anton

Viata Sf. Daniel Stylitul

Passio Artemii

Sulpitius Severus, Vita Sancti Martini

d. istoria pagana:

Zosimos, Historia nova

Eutropius, Breviarium ab Urbe condita

Ammianus Marcellinus, Res gestae

e. corespondenta:

Hieronymus

Sidonius Apollinaris

Symmachus

Ambrosius de Milan

f. poeti: Ausonius

Claudian

g. istorici “barbari”: Iordanes

Grigore din Tours

h. surse legale: Codex Theodosianus

Corpus Iuris Civilis

i. alte surse scrise: Notitia Ddignitatum

B. surse epigrafice: sapaturile de la Aphrodisias din Caria

D. iconografia: statuaria

mozaicuri

Stein, E., Histoire du Bas-Empire

Jones, AHM, The Later Roman Empire

, The Prosopography of the Later Roman Empire

Brown, P., Cultul sfintilor

, The World of Late Antiquity

, Power and Persuasion in Late Antiquity

Piganiol, L’Empire chretien

Cameron, Av., The Later Roman Empire

Cameron, Al., Claudian. Poetry and Propaganda…

Pirenne, H., Mahomed si Carol cel Mare

Remondon, R., La crise de l’empire romain de Marc Aurele a Anastase

Barnes, TD, Constantine and Eusebius

, The New Empire of Diocletian and Constantine

Wolfram, H., History of the Goths

Vasiliev, AA, Histoire de l’Empire byzantin

Ostrogorsky, G., Histoire de l’Etat byzantin

Heather, P., The Goths

Ahreweiler, H., L’ideologie politique de l’empire byzantin

• Iovius-Herculius
• adoratio
• legaturi matrimoniale
• a doua tetrarhie: Constantius, Galerius Augusti

Severus, Maximin Daia Caesari (305)

• a treia tetrarhie: Galerius, Severus Augusti

Constantin, Maximin Daia Caesari (306)

• crearea de scutarii
• noul sistem defensiv, in adancime
• dezvoltarea comitatus si crearea de limitanei

• separarea puterii civile de cea militara
• cresterea numarului provinciilor, c. 100
• capitalele regionale

• capitatio-uigatio
• reforma monedei (aureus)
• 301: edictul preturilor maxiamle

• persecutarea crestinilor, 303-311

306, 25 iulie: proclamarea lui Constantin de catre trupele din Britannia (Eburacum)

307: Constantin promovat Augustus de catre Maximian Herculius, casatorit cu Fausta

310: pretentia de descendenta din Claudius II Gothicus

312: batalia de la Pons Milvius; disparitia lui Maxentius

Constantin adopta o politica pro-crestina

Eutropia, sotia lui Maximian Herculius, obligata sa declare ca Maxentius nu era fiul legitim al lui Maximian

313: intalnirea Constantin-Licinius la Milan

disparitia lui Maximin Daia

316: batalia de la Cibalae; infrangerea lui Licinius

317: Crispus, Constantin II si Licinius II promovati Caesari

324: batalia de la Chrysopolis; disparitia lui Licinius; Constantin devine singur Augustus in Imperiu

Constantius II promovat Caesar

326: uciderea lui Crispus si a Faustei

333: Constans promovat Caesar

335: Dalmatius Caesar

b. reforme: crearea de noi functii la curtea imperiala

aparitia lui comes oficial

patricius: Optatus

• protejarea crestinilor

• aparitia solidus
• follis, taxa senatoriala
• auri lustralis collatio

• aparitia prefecturilor
• prefectul pretoriului isi pierde calitatea militara
• extinderea rangului senatorial
• folosirea senatorilor in administratie
• restrangerea libertatii de miscare a decurionilor, colonilor
• fondarea Constantinopolelui, 11 mai 330
• acordarea de privilegii clerului crestin

• dezvoltarea reformelor lui Diocletian

• creste rolul familiei
• concilierea cu crestinismul
• protejarea crestinilor
• din 310, Sol Invictus este divinitatea protectoare a lui Constantin; anterior, Mars
• 312, “viziunea” lui Constantin
• conciliul de la Niceea, 325: condamnarea arianismului; crezul niceean

foedus cu gotii, 332

9 sept. 337: masacrul familiei imperiale: Iulius Constantius, Dalmatius Caesar si tatal sau, patricius Optatus, Ablabius

proclamarea fiilor lui Constantin ca Augusti:

Constantin II: Gallia, Britannia, Hispania

Constans: Italia, Africa, Pannonia + Dacia, Macedonia din 337

Constantius II: Orient + Thracia, 337

• cantonarea trupelor in sau langa orase
• cresterea autoritarismului
• implicarea imperiala in problemele religioase

340: invazia lui Constantin II in Italia, infrant si ucis langa Aquileia; Constans preia teritoriile acestuia

18 ian. 350-10 aug. 353: uzurparea lui Magnentius in Occident

1 mart.350- 25 dec. 350: uzurparea lui Vetranio in Illyricum

3-30 iun. 350: uzurparea lui Fl. Popilius Nepotianus la Roma

• 351- 354: Gallus Caesar pentru Orient
• 351: batalia de la Mursa
• 353: batalia de la Mons Seleuci
• 355: uzurparea lui Silvanus in Gallia
• 355-360: Iulian Caesar pentru Gallia
• Constantius II, pro-arian

• 357: altarul Victoriei scos din casa Senatului
• favorizara civililor (birocratiei) in detrimentul militarilor

• 357: victoria impotriva alamannilor, la Argentoratum
• politica de revigorare a paganismului
• 362: legea scolara
• discriminarea pozitiva pentru pagani
• toleranta pentru sectele crestine
• organizarea “bisericii” pagane
• expeditia in Persia
• fanatic religios
• sustinut de “partida” gallica/militari

• prezenta unui consiliu militar la alegerea sa
• incheierea unei paci dezavantajoase cu persii
• restaurarea dominatiei crestine
• dominat de Athanasius din Alexandria

• impartirea imperiului
• la alegerea sa, prezenta unui consiliu de militari si civili; scrisoarea derecomandare a lui Datianus
• promovarea birocratiei pannoniene
• militarizarea administratiei publice
• tolerant din punct de vedere religios
• procesele de magie si adulter intentate aristocratiei senatoriale romane, 369-376
• revolta lui Firmus in Africa, 372-375

• pro-arian
• uzurparea lui Procopius, 365
• campania impotriva gotilor, 367-369
• complotul din Antiochia, 371/372
• marea invazie a hunilor; trecerea gotilor in imperiu, 376
• batalia de la Adrianopol, 378

• Ausonius si “partida” gallica/ aristocratia locala
• 382: scoaterea altarului Victoriei din casa senatului
• renunta la titlul de pontifex maximus
• promovarea lui Theodosius Augustus, 379
• uzurparea lui Magnus Maximus, 383-388

• dominat de Arbogast, Iustina, Ambrosius de Milan
• ajutat de Theodosius in reprimarea uzurparii lui Magnus Maximus
• uzurparea lui Eugenius, 392-394

• 380, CTh 16. 1. 2: credinta niceeana devine religie de stat
• pro-barbar; foedus cu gotii, 382
• conciliul de la Constantinopol, 381
• niceean; politica de persecutare a arienilor, apoi a paganilor
• uzurparea lui Magnus Maximus, 383-388
• 391-396: masuri imperiale impotriva credintelor deviante
• uzurparea lui Eugenius, 392-394
• refuza titlul de pontifex maximus

• dominat de Stilicho
• criza gotica, 401-410
• jaful Romei, 410 (Alaric)
• trecerea Rinului de catre barbari, sf. 406; uzurparile din Britannia: Marcus, Gratian, Constantin III (406-411)
• conflictul cu Orientul, post 395; revolta lui Gildo in Africa, 397-398
• uzurparea lui Priscus Attalus, 410 (Roma); 414 (Gallia)
• uzurparea lui Iovinus si Sebastianus, Germania Secunda, 411-413
• revolta lui Heraclian in Africa, 413
• pierderea Britanniei, 410
• foedus cu vizigotii, 418

• criza gotica, 395-401
• dominat de Rufinus, Eutropius

• uzurparea lui Ioannes, 423-425 (Roma)
• dominat de Galla Placidia, Aetius
• autoritatea romana in Gallia devine hegemonica
• pierderea Africii
• cresterea puterii militarilor
• invazia hunica in Gallia si batalia de la Campus Mauriacus, 451

• dominat de Anthemius, Pulcheria, Chrysaphius
• alura monastica a curtii imperiale
• dezvoltarea cultului Fecioarei Maria
• promovarea civililor in detrimentul militarilor
• pericolul hunic: 435-450
• conflict cu persii, 421-422

• jaful Romei de catre vandali, 455
• guvernarea lui Ricimer, 457-472
• preeminenta Occidentului asupra Orientului
• implicarea in politica interna a barbarilor: Genseric, Theodoric II, Gondebaud
• expeditia comuna impotriva vandalilor, 468
• Odoacru, 476: sfarsitul imperiului roman de apus?

• Guvernarea lui Stilicho, 395-408

• Criza gotica: 401-410

Trecerea Rinului de catre vandali, alani, suevi: sf. 406

22 aug. 408: Stilicho executat; reactia antibarbara in Occident

proclamarea lui Prtiscus Attalus, 410

Jaful Romei, 410; Galla Placidia prizoniera la vizigoti

Guvernari post-Stilicho: Olympius, mag. officiorum: aug. 408-dec. 408; Iovius, PPO si Allobic, comes domesticorum;

Fl. Constantius, MVM; 414: patricius; 421: asociat ca Augustus, casatorit cu Galla Placidia; moartea sa

• Uzurpari: Britannia: Marcus, Gratian, Constantin III: 406

Constantin III: 407-411

Gallia: Iovinus, Sebastianus, 411-413 (ajutati de Gundahar si Goar); Priscus Attalus, 414

Spania: Maximus, 409

• Revolte: Gildo, Africa, 397-398

Heraclian, 411-413

• Foedus cu gotii, 418: gotii colonizati in Aquitania
• Pierderea Britanniei, 410
• In Spania, trecerea barbarilor, 409;

Conflictul Galla Placidia-Castinus

423-425: uzurparea lui Ioannes, ajutat de Aetius

• Grupuri de presiune: Galla Placidia: casa imperiala

puterea militarilor: Fl. Constantius Felix, MVM; Bonifacius, comes Africae (rebel in Africa, 427-429); Sebastianus; Aetius, MVM

• Autoritatea romana in Gallia devine hegemoniala
• Pierderea Africii, 429-434
• Invazia hunica in Gallia, 451; victoria coalitiei organizate de Aetius (vizigoti, alani, romani) la Campus Mauriacus
• 454: asasinarea lui Aetius

promovat Heraclius ca si CSL

Maiorian, comes domesticorum

• Tulburari in Gallia
• Conjuratia lui Petronius Maximus, Optila si Thraustila
• Revolta in Dalmatia a lui Marcellinus, comes rei militaris
• 455: Valentinian III asasinat

Puterea senatului

Jaful Romei de catre vandali, 455

Initial PPO Galliarum

Proclamat cu ajutorul lui Theodoric II

Grup de presiune: aristocratia gallo-romana; vizigotii

Conflictul cu Ricimer; coalitia anti-Avitus: Ricimer, Maiorianus, senatul roman

Politica prosenatoriala

Sustinut initial de Ricimer

Reformarea statului; politica de recuperare de teritorii: recucerirea Speniei

Colaborarea cu Aegidius

Arestat si ucis de Ricimer

Nerecunoscut de Orient

Monedele sale au monograma lui Ricimer

Secesiunea lui Marcellinus in Dalmatia (pro-Orient)

Aegidius ostil; ucis in 464; comes Paulus

Proclamat de Orient

Casatoria Ricimer-Alypia (fiica lui Anthemius), 467

Expeditia comuna antivandala condusa de Basiliscus, 468, esuata

Moartea lui comes Paulus, 470; Syagrius, regele romanilor

Favorizarea paganilor

Conjuratii: Romanus, mag. officiorum; Arvandus, PPO Galliarum

Moartea lui Ricimer, 472; succedat de Gondebaud (burgund)

Sustinut de Gondebaud

Proclamat de Zeno; initial mag. militum Dalmatiae, nepotul lui Marcellinus

Ecdicius in Auvergne

Pacea cu vizigotii

Proclamat de Orestes

Odoacru

In Dalmatia, Iulius Nepos imparat, pana in 480

486-487, Syagrius infrant de Clovis la Soissons

• Colonizarea de barbari in Gallia: ex. Aetius a colonizat alani pe Rhon (440), in Armorica (441), burgunzi in Sapaudia si Savoia (443)
• Predominanta trupelor de foederati; bucellarii, soldati patriculari
• Aparitia de tirani/reguli: Syagrius (Soissons), Arbogast (trveri), Childeric (Tournai)
• Prezenta de trupe particulare in anturajul episcopilor: Hilarius din Arles, Synesius de Cyrene, Sidonius Apollinaris la Clermont
• Inexistenta unei solidaritati etnice; ex. prezenta de romani in serviciul lui Theodoric II: Nepotianus, Arborius
• Pierderi teritoriale; destramarea treptata a autoritatii romane in Occident

©2001,CRISTIAN OLARIU